Ție…

darȚie ți-aș scrie pe piele în toate limbile pământului cântece de dragoste și sonete colorate. Ți-aș da un sfert de mare și o jumătate de cer, ca să te poți juca în gândurile tale cu tot Universul care-ți arde în ochi, ca o scânteie. Căci, în adâncul ochilor tăi, văd o carte nescrisă și un drum fără sfârșit, care a început de cine știe când și care merge către cine știe unde, de cine știe câte ori… Ție ți-aș aduce nisipul mării, stelele nopții, patimile trupului meu și cântecul care mi-e piatră de încercare în tot ceea ce-ți spun. Ți-aș învinge toți monștrii de sub pat și m-aș lupta cu toți balaurii din mintea ta, ca să ai toate visele albastre… Ție ți-aș inventa cuvinte noi și ți-aș imortaliza trupul în metafore transparente. Te-aș lua de mână și te-aș duce să vezi oceanul, dinozaurii, păsările colibri, dropiile, viperele cu corn, sirenele și florile de colț. Ți-aș arăta lumea prin ochii mei, ca să te simt în sângele meu, ca o pe bătaie scurtă de inimă…

Ție ți se cuvin toate versurile pe care încă nu le-am scris. Și toate celalalte. Nu știi câte cuvinte ți-aș putea desena pe piele. Nici în câte feluri te-aș putea chema. Nici câte jumătăți de ceas aș ucide pentru o secundă în lumina ochilor tăi. Nici cât de calde sunt mâinile tale când le sărut… Nici cât de sete îmi e de felul în care respiri atunci când taci….

Ți-aș scrie o carte pe umeri, un poem pe gât, un cântec pe pleoape și un capăt de drum pe talpa dreaptă. Ție ți-aș căuta începutul într-o umbră de metaforă. Ție ți-aș înțelege sărutul ca pe un sonet. Ție ți-aș da toată lumina din mine. Pentru că, în ochii tăi, lumina mea strălucește ca o capodoperă. Singura de care mi-a păsat vreodată cu adevărat!

Advertisements

Scrisoare (între)deschisă

aripiÎmi amintesc tot ce n-a fost atât de clar… Ca și cum aș fi scris totul într-o carte. Sau ca și cum aș privi un album cu filele șterse. S-a întors timpul cu susul în jos… Nu, asta chiar nu se poate! Știu că asta mi-ai spune. Că timpul e spirală, nu cerc vicios. Așa că mai bine nu-ți mai scriu nimic esențial. Numai detaliile care știu că ar conta, dacă realmente ar exista ceva care contează. Așa că îți scriu ca să nu uiți ce nu contează.

Știi că păsările încă zboară la fel? Că soarele apare tot dinspre Răsărit? Că Luceafărul încă se vede cel mai bine la trei dimineața? Că Marin Preda n-a mai scris nimic? Că stâlpii de telegraf sunt tot acolo? Că încă ascult Rapsodia până adorm? Că ziua durează cam cât o secundă, dacă știi să te bucuri de ea? Că moartea o să vină tot în ziua programată? Că marea sună la fel ca anul trecut? Vezi tu… Nimic nu s-a schimbat. Nici ziua, nici noaptea, nici muzica, nici cărțile, nici jumătățile de măsură. Nici măcar speranța mea că respiri corect. Știai că Frank Sinatra a cântat Killing me softly? Cred că e singura noutate pe care ți-o pot scrie azi.

Cu aripile cum mai stai? Zbori tot așa, la nivelul solului? Îți spui noaptea rugăciunile cu voce de copil? Știi că așa trebuie să le spui… Că Dumnezeu te ascultă numai dacă mai crede în copilul din tine. Pe el îl ajută să respire corect. Nu știu dacă tu mai știi anotimpurile, dar la mine în fiecare noapte se face primăvară și în fiecare dimineață e sfârșit de toamnă. Așa că trăim încă defazat. Tot albastru ți-e infinitul? Sau l-ai preschimbat într-o culoare mai puternică? Să nu urci mai sus de indigo! E suficient dacă ai ajuns până acolo… Dar dincolo de toate, vreau să-ți spun că lumea e la fel de întoarsă pe dos. Și că nu a inventat nimeni un vaccin pentru asta. Poate te ocupi tu. De asta ți-am scris azi și nu mâine sau joi. Pentru că azi nu e ziua ta preferată. Și mâine nu e ziua mea cu ghinion. E un timp neutru… Vezi? Încep să gândesc în gri…

Până vei găsi tu antidotul, vreau să știi că încă îți cunosc marginile. Adâncimile s-au frânt. Acum sunt plate. Sper totuși că strălucesc… Așa cum străluceai pe vremea când încă eu nu căutam antidot pentru o lume întoarsă pe dos. Ochii mei s-au întunecat. Au un luciu străin. Ca și cum ar privi o cetate în flăcări. Chiar dacă încă nu arde nimic. Tocmai pentru că focul, ca și fericirea, e o alegere. Și, ca să nu uit înainte să închei… zboară mai sus!